O sa vezi ca sunt asa ca am dat de prea multi prosti!

Am zis ca blogul asta nu o sa fie o serie de refulari sentimentale dar JUR CA NU MAI SUPORT!
Am cunoscut in viata mea o multitudine de oameni si am marele defect sa vreau sa ii cunosc cu adevarat. Asta ma raneste cel mai tare! Imi vine ca un pumn primit in fata in cel mai neasteptat moment! Atunci cand nu ma astept, de la cine credeam ca nu ma va dezamagi niciodata! Aia te lovesc cel mai tare si acolo unde te doare cel mai tare, pentru ca stiu unde sa te loveasca si cum sa te doboare, pentru ca ti-ai pus sufletul pe tava in fata lor. Si realizezi ca ai gresit si ca nu meritau nici macar privirea ta doar dupa ce te-au pus la pamant, te-au sleit de lacrimi si puteri, ti-au consumat viata si te-au facut sa nu mai ai incredere in nimeni! "Daca lasi sa apara sentimente, clar, devii slab!" Pentru ca te-au jucat asa cum au vrut, pentru ca tineai la ei! Te-au folosit si te-au lasat sa intelegi ca o faci pentru binele lor si ca sta in atributia ta sa ii ajuti! Pe dracu'!!! Ce pula mea?! Sunt ma-ta sa te ajut? Nu sta in atributia unui prieten/ iubit(a) sa te ajute, coaie!!! Nu m-ai castigat la niciun concurs, nu sunt vreun pestisor auriu sa-ti implinesc trei dorinte! dar nu trei, pentru ca in general astia au pretentii! Iar atunci cand cerintele nu le sunt indeplinite, te critica, iti spun ca nu esti destul de bun pentru ei, ca nu esti un prieten adevarat! Atunci ramai cu bine, prietene! Detest cand sunt sunata dupa enspe' mii de luni si pe langa vesnica intrebare "ce-ai mai facut?" trebuie sa urmeze o cerere, o rugaminte, o idee stralucita! Nu sunt biserica, oameni buni, nu sunt Dumnezeu si nici nu vreau sa fiu! Asa ca scarbelor, ganditi-va de doua ori cate mi-ati facut voi mie si apoi cereti-mi ceva! Nu vorbesc despre cineva anume, pentru ca rar e unul sa nu fie asa!

Stiti ce e cel mai patetic?! Ca dupa ce m-au lovit acolo unde ma doare mai tare am puterea de undeva din strafundul inimii mele, sa iert! Sa iert, sa vorbesc cu ei, am chiar tupeul sa-mi fie dor de tot ce a fost, am tupeul sa fiu slaba! Am naivitatea sa cred ca s-au schimbat, ca poate...
Pentru ca da, in ziua de azi slabiciunea e tupeu! Trebuie sa ai mult tupeu sa fii atat de prost sa mai ajuti un om dupa atata rau... Trebuie sa ai mult tupeu sa fii bun si slab in lumea asta de animale! Da, animale! Pentru ca sunteti suflete de javre! Dar sunt norocoasa ca uneori mi se umple si mie paharul si se varsa.. se varsa lacrimile, se varsa lamentarile, se varsa bunatatea, se varsa tot ce aveam mai bun. Si se scurg usor amintirile frumoase, se scurg anii de prietenie, se scurg printre degete prietenii si pe cei adevarati invat sa-i numar doar pe 5 degete! Si se evapora toate in lumina soarelui..incet, incet toate trec! Pentru ca asa ati merita toti! Sa-mi dispara bunatatea, sa-mi dispara lasitatea, sa am curajul sa fiu rea, sa imi bat joc! Dar nu... Nu meritati sa ma schimb pentru voi! Traiesc cu speranta ca mai exista oameni si pana atunci le multumesc celor ..putini din jurul meu care se mai pot numi OAMENI! Si pentru voi o sa fiu puternica!