Less is moree! Trust me..

N-am mai scris de ceva timp dar parca ma mananca degetele.
Sa va povestesc ceva?

Eram in autobuz, mergeam la Carrefour. Printre mirosurile divine, specifice calatoriei cu autobuzul [ Ar trebui sa se scrie mare, pe autobuz: " Intri pe riscul tau!" sau " Spalati-va, va rugam!"], intrezaresc o boare de parfum, mult parfum[ In orice caz, era o binecuvantare in situatia data]. Se urca o tipa ceva mai corpolenta[in sensul ca daca se aseza pe mine, sigur ma lasa cu urme]. Nimic rau pana aici,nu? Nu am nimic cu oamenii grasuti, nu critic aspectul fizic al nimanui, fiecare e asa cum l-a lasat Dumnezeu dar... nu pot sa cred ca tot Dumnezeu i-a zis ca poate sa poarte bluza aproape transparenta, decoltata cand sanii ei pot ajunge cu usurinta pana undeva la buric:-s. Chestii in plus: un colier rosu, balerini rosii, bentita rosie si o geanta neagra cu multe floricele atarnand asa. Daca tin bine minte avea si un inel ceva. Ghiciti culoarea? Rosu, binenteles. [ Avea si un ceas, Swatch. Ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca tipa nu e nici vreo sarantoaca si nici vreo piti']. Anyway, arata teribil! De la parfumul un pic cam mult pana la balerinii rosii totul mi-a creat o neplacere pentru ochi.
Dar apoi am realizat ca este in mentalul colectiv al romanilor ideea asta de mult si extravagant. Parca este o cursa, o intrecere, o continua cautare de petitori/pretendenti, o lupta acerba intre femei. O continua dorinta de a iesi in evidenta. O dorinta arzatoare de a avea si a arata cat mai mult. O placere diabolica de a pierde ore pretioase din viata in fata oglinzii. Romancele nu au inteles ceva: a te ingriji de frumusetea ta nu inseamna ati turna beton pe fata! Nu tencuiala rezolva problema!
Less is more, fetelor! Ganditi-va de 2 ori si in loc sa stati 2 ore in oglinda, mai bine plimbati-va printr-un parculet, faceti o alergare sau cel putin meditati asupra modului in care femeile din tarile straine percep frumusetea si cat de simple si naturale pot fi. Documentati-va si aveti grija de voi but.. remember: Calitatea si nu cantitatea primeaza!

Enjoy! :*

Mama mea este cea mai buna!

MAMA MEA ESTE CEA MAI BUNA

Un mesaj foarte frumos pentru toti



Cand tu aveai 1 an ea te hranea si te imbaia.

I-ai multumit plangand toata noaptea.



Cand tu aveai 2 ani ea te-a invatat sa mergi.

I-ai multumit fugind cand ea te chema.



Cand tu aveai 3 ani ea iti pregatea toata mancarea cu dragoste.

I-ai multumit aruncand farfuria pe jos.



Cand tu aveai 4 ani ti-a dat creioane colorate.

I-ai multumit colorand masa din sufragerie.



Cand tu aveai 5 ani te-a imbracat pentru vacanta.

I-ai multumit sarind in prima balta.



Cand tu aveai 6 ani te-a dus la scoala.

I-ai multumit strigand nu merg.



Cand tu aveai 7 ani ti-a cumparat o minge.

I-ai multumit aruncand-o in fereastra vecinilor.



Cand tu aveai 8 ani ti-a dat o inghetata.

I-ai multumit scapand-o in poala.



Cand tu aveai 9 ani ti-a platit lectii de pian..

I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata.



Cand tu aveai 10 ani te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la
gimnastica de la o zi de nastere la alta.

I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi.



Cand tu aveai 11 ani te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema.

I-ai multumit cerindu-i sa stea in alt rand.



Cand tu aveai 12 ani te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV.

I-ai multumit asteptand sa iasa din casa.



Cand tu aveai 13 ani ti-a sugerat cum sa te tunzi..

I-ai multumit spunandu-i ca nu are gusturi.



Cand tu aveai 14 ani ti-a platit o tabara de vara de o luna.

I-ai multumit uitand sa-i scrii macar o scrisoare.



Cand tu aveai 15 ani venea de la lucru si-si dorea o imbratisare,

I-ai multumit stand in camera ta cu usa incuiata.



Cand tu aveai 16 ani te-a invatat sa-i conduci masina.

I-ai multumit luandu-i-o de cate ori puteai.



Cand tu aveai 17 ani ea astepta un telefon important.

I-ai multumit stand la telefon toata noaptea.



Cand tu aveai 18 ani ea plangea la festivitatea ta de absolvire a liceului.

I-ai multumit stand la petrecere pina in zori.



Cand tu aveai 19 ani ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si
ti-a carat bagajele.

I-ai multumit salutand-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in
fata prietenilor.



Cand tu aveai 20 de ani te-a intrebat daca te intalnesti cu vreo fata.

I-ai multumit spunandu-i "Nu-i treaba ta!"



Cand tu aveai 21 de ani ti-a sugerat anumite cariere pentru viitorul tau.

I-ai multumit spunandu-i "Nu vreau sa fiu ca tine!"



Cand tu aveai 22 de ani te imbratisa la absolvirea facultatii.

I-ai multumit intrebandu-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa.



Cand tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tau apartament.

I-ai multumit spunandu-le prietenilor ca era urita.



Cand tu aveai 24 de ani ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat de
planurile de viitor.

I-ai multumit spunandu-i printre dinti: "Maaaaami, te rog"!



Cand tu aveai 25 de ani te-a ajutat sa-ti plateti nunta si a plans si
ti-a spus cit de mult te iubea.

I-ai multumit mutandu-te in cealalta parte a tarii.



Cand tu aveai 30 de ani te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil.

I-ai multumit spunandu-i "Lucrurile sunt diferite acum"



Cand tu aveai 40 de ani te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude.

I-ai multumit spunandu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.



Cand tu aveai 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea.

I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor.



Si apoi, intr-o zi, ea a murit in tacere. SI tot ce nu ai facut
vreodata s-a intors lovind ca traznetul in INIMA ta.



Daca ea mai este pe aproape, nu uita sa o iubesti mai mult ca niciodata.



Daca ea nu mai este, aminteste-ti dragostea ei neconditionata si da-o
mai departe.



Aminteste-ti mereu sa o iubesti pe mama ta.



Pentru ca nu ai decat o singura mama in toata viata ta!

Sunt o pacoste...

As incepe prin a spune ca sunt o pacoste. Prin tot ce fac sunt o pacoste... Pentru ca ma intorc seara de la scoala si nu mai sunt in stare nici macar sa gandesc, sa vorbesc asa ca nici nu se mai pune problema de scris, invatat, facut ordine, scris pe blog etc. :)). Langa oboseala mai pui si lenea, plictiseala si dorinta asta de sedentarism care s-a nascut in mine odata cu inceperea liceului.
Iar cand vin acasa o gasesc pe mama facand orice altceva, numai stand NU! Si atunci ma apuca disperarea si realizez ca sunt un nimic. Si de aici pleaca complexele de inferioritate si plansul si frazele de genul in mintea mea: "Nu sunt in stare de nimic!". Din cauza EI.. Din cauza ei se intampla tot! Pentru ca atunci cand vin acasa gasesc patul facut [pe care eu de dimineata il lasasem vraiste], cateva lucruri puse la loc... si va dau trei incercari sa ghiciti ce fac atunci? Tip la ea si ii spun "De ce faci tot ce trebuie sa fac eu? N-ai stare? Lasa-ma in pace!!! Pe urma spui ca nu fac nimic."
Apoi ma asez frumusel in fata tv-ului/mess-ului sau in fata unei carti. Si nu mai fac nimic... Si in mintea mea rascolesc tot felul de ganduri si de idei deloc optimiste si realizez cat de lenesa, neputincioasa si delasatoare sunt.
Si atunci ma uit la Ea...
Si mi-e din ce in ce mai rusine de mine.
Si nu realizez cum de o femeie atat de firava, micuta si fara niciun strop de rautate reuseste in fiecare zi sa faca atatea lucruri. Pentru ca pe langa rolul ei de mama[aici ma refer la gatit & housework] ea reuseste sa-mi fie si tata si prietena in acelasi timp.
[Mi-au dat lacrimile...]
Nu, nu sunt prea lacrimogena sau prea mamoasa. E doar o persoana desavarsita, o prietena de nadejde, o femeie in adevaratul sens al cuvantului, prin asta emanand putere, incredere, optimism... Si lista ar putea continua la nesfarsit... Pentru ca ea e acolo cand am nevoie. Mereu! Pentru ca ea m-a invatat pentru cine sa plang. Pentru ca mereu are dreptate[I wish she hadn't!] dar totusi ma lasa pe mine sa ma conving ca am gresit, ca acea persoana nu este potrivita sa-mi fie prieten, sa oamenii sunt rai, ca viata e nedreapta etc... Pentru ca ma iarta atunci cand ii scriu una din "scrisorile" mele specifice prin care imi cer scuze si i le bag pe sub usa, sau in geanta ... Pentru ca nu i se pare exagerat sa-i spun mereu "Mami, te iubesc!!" si sa ma prostesc in fata ei...
Pentru ca ma intelege si ma iubeste neconditionat. Pentru ca e cea mai importanta persoana din viata mea...

Asta e pentru tine..

Te iubesc.. asta stiu sigur! Unde mai pui ca nu stiu sa traiesc fara tine si ca fiecare lucru din jurul meu trebuie sa imi aminteasca cumva de tine.

Sunt clisee, stiu. Dar nu le mai consideri asa cand le traiesti pe propria piele. Cand simti ca lumea e a ta, cand simti ca faza cu "fluturii in stomac" e pe bune si ca Tudor[Vama veche] avea dreptate cand spunea "inima mi s-a urcat in gat/si n-a mai coborat/bate acolo sus, iar cand te sarut cinci batai in plus pe minut"! Cand simti ca vrei sa-i fii alaturi non-stop daca s-ar putea, cand ai face orice sa mai stati macar 5 minute impreuna, care stiti si voi bine ca se vor transforma in 30! Cand simti ca timpul cu el trece atat de repede, iar cand el e departe ti'ai dorii ca orele sa se trasforme in secunde... Cand plangi la prima cearta si simti ca totul s-a terminat! Dar a doua zi va vedeti, va luati in brate si nimic din ceea ce a fost nu mai conteaza! Cand fiecare "te iubesc" are ceva special, are aceeasi incarcatura emotionala. Cand simti ca numele lui inseamna iubire si ca intreaga ta fiinta se hraneste cu el, cu cuvintele, gesturile, atingerile lui! Cand va iubiti pe unde apucati si nu va puteti abtine! Cand sunteti pe punctul de a va desparti si atunci realizezi ca fara el e greu, ca viata poate lua o alta turnura, ca nu mai ai umarul acela pe care sa plangi orice ar fi, ca nu mai ai cu cine sa treci prin toate. Cand apare gelozia. Cand apar amintirile neplacute, care te demoralizeaza, te fac sa simti ca e gresit, ca poate nu trebuia asa... atunci apar regretele, depresiile, nesiguranta. Dar nu poti sa uiti momentul primului sarut, momentul cand v-ati tinut in brate fara sa va spuneti nimic, v-ati privit in ochi fara sa va spuneti nimic pentru ca in unele momente cuvintele sunt de prisos. Cand ai plans in bratele lui pentru prima data... cand ti-era dor! Cand a adormit in bratele tale si tu il mangaiai pe par. Cand ai adormit in bratele lui si el te-a privit in liniste...

Stiu ca nimic nu e perfect si nu poate fi mereu bine. Stiu ca te iubesc si ca iubirea vindeca orice!

Asculta mai multe audio Muzica

Vreau sa ma dematurizez!

M-am decis, ca in loc sa pierd vreme intr-un mod nefolositor si sa pierd idei pe zi ce trece, mai bine ma apuc de scris.

Spuneam ca pierd idei. Da... Am un obicei foarte bun sau foarte prost. Sau probabil e in natura umana. Imi place sa studiez tot ce e in jurul meu, de la cele mai simple lucruri pana la fiintele compexe: oamenii. Si asa fiecare lucru din jurul meu imiinspira ceva, imi dezvolva o idee sau imi trezeste un sentiment. Iar lumea e atat de vasta, incat mintea mea nu poate cuprinde multitudinea de informatii ce le primeste. Nu am de gand sa fac din acest blog un jurnal si nu as vrea sa fie nici un loc de refulari spirituale sau sentimentale. Vreau sa pun pe foaie conceptii asupra vietii si a oamenilor. Dar imi doresc din suflet sa aflu si parerea voastra. E singura pretentie pe care o am. Va cer sa comentati, fara niciun fel de inhibitii! Orice parere, fie ea buna sau rea, pe mine ma va multumi. Trebuie sa recunosc ca pretentia mea vine tot din dorinta de cunoastere a tipologiei umane.

M-am gandit sa incep cu ceva ce pe mine m-a pus pe ganduri.

Eram la bunici, in vacanta de primavara cu verisoarele mele (7, respectiv 10 ani). Pe porcaria aceea de canal pentru copii a.k.a Disney Channel urma sa inceapa "Alba ca zapada", un film foarte bine realizat, din punctul meu de vedere. Ne-am asezat toate trei la film, pentru ca recunosc ca imi face placere sa-l revad. Intr-o pauza de "publicitate" s-a difuzat o melodie a Selenei Gomez, iar verisoarele mele au inceput sa topaie innebunite: "Ooo.. E SELENA!!!". Drept sa spun, nu sufar valul asta nou de vedete gen: Hannah Banana, Selena Gomez si mai are una dar imi scapa numele( ca sa vezi...), asa ca le-am intrebat pe astea mici urmatorul lucru:

"Ce va place mai mult? Alba ca Zapada sau Selena Gomez?"

Recunosc ca intrebarea este cam prost pusa pentru ca cele doua nu pot fi comparate sub nicio forma, insa raspunsul lor conteaza. Ele au raspuns la unison: "Selena!! Selenaaa!!". Nu eram mirata, insa eram dezamagita. Atunci mi-am adus aminte ca eu am crescut cu "Alba ca Zapada si cei sapte pitici", cu "Pisicile aristocrate", cu trenuletul Tomas[ din cauza lui lipseam de la gradinita!!], cu Tom si Jerry, cu Familia Flinstone si mai tarziu cu "Viata cu Louie", "Copiii de la 402" etc. . Ma gandeam ca nu am stiut ce e acela calculator pana prin clasa a 3a [daca imi aduc bine aminte], insa piticania care de abia a implinit 7 ani are deja telefon, PlayStation, calculator si stie deja toate desenele violente si neadecvate varstei ei, pe de rost. Mai pe scurt, e dependenta de televizor.

Noi mai avem o sansa. Noi am mai pus mana pe o carte, am avut parte de alternative pentru tv, telefon, psp sau laptop. Noi nu am crescut rasfatati cu toate astea, dar totusi am crescut!

Si atunci iti pui intrebare " Cat de departe se va ajunge?". Pe mine ma sperie teribil generatiile ce vor urma. Si nu atat din punct de vedere al libertatii pe care o detin din cauza tehnologiei, ci si din cauza lipsei de educatie si cultura. Iar daca singura educatie pe care ar fi primit-o vreodata ar fi fost de la desene, as fi preferat sa creada ca este un personaj din Copiii de la 402 si nu din "Sonny si steluta norocoasa" [tampite desene, jur!] sau nu stiu ce desen violent. Mai dati copiilor o sansa si incetati cu violenta si promovarea non-valorilor! Asta e o petitie pentru desenele vremurilor noastre! Ma simt atat de batrana uneori...